În urmă cu 30 de ani Papa Ioan al II-lea a instituit Ziua Mondială a Bolnavului pentru a sensibiliza instituțiile medicale și societatea civilă cu privire la necesitatea acordării atenției bolnavilor și celor care îi îngrijesc.
Cu pași mărunți de început s-a schimbat abordarea îngrijirii bolnavului prin meditație la condiția de ,, bolnav,, .
Călătoria cadrelor medicale în a îngriji bolnavul este însoțită de activitatea principală ,, Alături de pacient și împreună cu pacientul,,.Se spune că declanșarea bolii fizice este rezultatul unei suferințe sufletești. Înțelegera împletirii dintre timp și suflet dă naștere la un tratment combinat și un ajutor complet al suferinței împreunate.
Cei care îngrijesc bolnavii vindecă și sufletul în timpul îngriirilor, oferă suport sufletesc, ajutor, călăuzesc ,, spre a fi util, foarte bun pentru ceva ,apreciat și respectat,,. Astfel, se conturează găsirea ,,iubirii față de aproapele tău,, indiferent cine este și cum se numește.
”Această vocație și această misiune pentru cura umană integrală trebuie să reînnoiască și astăzi carismele din domeniul sanitar pentru ca persoanelor în suferință să nu le lipsească apropierea”, a subliniat papa Francisc care și-a exprimat gratitudinea față de toți cei care, în diferite forme, se îngrijesc de bolnavi și a dat asigurarea rugăciunii sale pentru ”toți bolnavii, din orice colț al lumii, mai ales pentru cei care sunt mai singuri și nu au acces la serviciile medicale”.
Pacienții sunt îngrijiți de tămăduitori ai durerii care reușesc prin răbdare și îngăduință să transforme tristețea în bucurie.
Pacienții și cei care îngrijesc formează împreună triumful vieții!
